Stenoza Cervicală

Noțiuni Introductive

Stenoza cervicală reprezintă îngustarea canalului vertebral datorată proceselor degenerative de la nivelul discurilor, articulațiilor și ligamentelor coloanei vertebrale cervicale și va determina compresia măduvei spinării la acest nivel putând determina mielopatie prin reducerea aportului sanguin la nivel medular. Mielopatia este o afecțiune gravă manifestată prin o senzație de greutate în membrele pelviene, imposibilitatea mersului în ritm alert, deteriorarea mișcărilor fine (încheierea la cămașă, etc.), senzație de șoc electric la flexia înainte a capului (fenomenul Lhermitte).

Stenoza cervicală de obicei se dezvoltă într-o perioadă lungă de timp datorită proceselor degenerative ce au loc la nivelul discurilor, articulațiilor și ligamentelor coloanei vertebrale cervicale.

Primul semn care apare la unii pacienți este mersul dificil și scăderea forței musculare în membrele pelvine. Mulți pacienți acuză amorțeală în membrele toracice, tremurături ale mâinilor, scapă obiecte din mână și efectuează cu greutate mișcări fine precum scrisul sau încheierea nasturilor.

Stabilirea unui diagnostic precis începe cu anamneza și cu examenul clinic. Medicul vă va întreba despre simptome și modul în care acestea vă afectează activitățile zilnice apoi va efectua o serie de teste pentru a evalua forța musculară, sensibilitatea, reflexele și va evalua mersul.

Descoperiri clinice ca reflexe osteotendinoase ahilean și rotulian crescute, clonus obținut prin extensia forțată a gleznei, semnul Babinski, dificultate în mers prin plasarea unui picior în fața celuilalt, vor ridica suspiciunea de mielopatie cervicală.

Deseori stenoza cervicală asociază un anumit grad de instabilitate care poate fi evidențiat prin radiografii funcționale ale coloanei cervicale (în flexie și extensie din incidența laterală).

Explorările imagistice prin rezonanța magnetică (RMN) vor putea evidenția stenoza canalului vertebral și mielopatia ce pot fi prezente la un nivel sau mai multe ale coloanei vertebrale cervicale.

Medicul poate solicita un studiu electric și anume Potențiale Somatosenzoriale Evocate (SSEP), ce se realizează prin aplicarea unui stimul la nivelul membrelor toracice sau pelvine și apoi citirea acestuia la nivelul creierului. Prelungirea timpului în care semnalul ajunge la creier indică o afecțiune la nivelul măduvei spinării.

Coroborând toate informațiile primite în urma examenului clinic, explorărilor imagistice și studiilor electrice, medicul va avea posibilitatea de a stabili un diagnostic precis și a indica un tratament corect.

Stenoza cervicală cu mielopatie este o afecțiune progresivă care evoluează lent. Simptomatologia poate avea perioade de latența urmate apoi de progresiunea rapidă. Din nefericire, simptomele nu regresează spontan, făcând necesară intervenția chirurgicală.

Dintre opțiunile chirurgicale pe care le avem la dispoziție vom descrie pe scurt laminectomia cu fuziune instrumentată posterioară. Obiectivul acestei intervenții este de a decomprima măduva spinării prin înlăturarea completa a laminei și apoi stabilizarea coloanei vertebrale prin fixare instrumentată cu șuruburi.

Intervenția presupune o incizie posterioară de aprox. 7-8 cm, scheletizarea musculaturii paravertebrale cu ajutorul electrocauterului pentru a minimaliza sângerarea, fixarea cu șuruburi a vertebrelor și îndepărtarea laminei vertebrale de preferința dintr-o bucată prin crearea unor șanțuri laterale cu ajutorul unui sfredel (burr) de mare viteză.

Rezultatele intervenției sunt diferite de la un pacient la altul în funcție de gravitatea afectării măduvei spinării. În general pacientul trebuie să se aștepte după operație la:

♦ oprirea progresiunii mielopatiei și implicit a simptomatologiei;

♦ un grad de îmbunătățire a mersului și funcționalității mâinii;

♦ scăderea amorțelii la nivelul mâinilor.

Recuperarea după intervenția chirurgicală presupune să abordați tratamentul cu încredere bazată pe înțelegerea amănunțită a procesului de vindecare. Prin intervenția chirurgicală se îndepărtează cauza materială a compresiunii medulare și se stabilizează coloana cervicală. Posibilitățile organismului de a vindeca substanța nervoasă medulară lezată sunt limitate, dar recuperarea funcțională depinde de timpul și efortul pe care pacientul îl acordă antrenamentului fizic. Un pacient cu o atitudine pozitivă puternică care-și urmărește pas cu pas obiectivele de recuperare stabilite împreună cu medicul și muncește pentru îndeplinirea lor, va beneficia de o recuperare funcțională satisfăcătoare.