Fracturile vertebrale prin compresie

Fracturile Tasare

Fracturile tasare sunt cele mai frecvente fracturi la nivelul coloanei vertebrale. Fractura prin compresie a corpului vertebral determină micșorarea înălțimii vertebrei.

În general, fracturile tasare apar ca urmare a osteoporozei; vertebrele afectate de osteoporoză nu pot rezista forțelor care acționează normal asupra lor. Ca urmare, nu doar traumatismele, ci chiar situații obișnuite cum ar fi tusea, răsucirea sau aplecarea etc. pot cauza fracturarea vertebrei. In cazul apariției unei fracturi tasare trebuie efectuate investigații suplimentare (RMN etc.), dintre cauzele posibile fiind si afecțiunile neoplazice metastazate în corpul vertebral sau hemangioame vertebrale care determină de asemenea, fragilitate vertebrală.

Fracturile cauzate de un impact violent, cum se întâmplă în cazul accidentelor rutiere prezintă fragmente osoase retropulsate în canalul vertebral care comprimă elementele nervoase din canalul vertebral. Acestea pot provoca leziuni ale măduvei spinării și pot duce la pareză/plegie sub nivelul afectat.

 

Deformare cifotica a coloanei vertebrale prin multiple fracturi tasare.

Țesutul osos sănătos este capabil să reziste forțelor la care este expus în cadrul activităților cotidiene. Fracturile tasare se produc atunci când forța exercitată este mai mare decât rezistența mecanică a vertebrei osteoporotice.

Osteoporoza reprezintă o boală manifestată prin rarefierea țesutului osos. În unele cazuri țesutul osos al vertebrelor este într-atât de rarefiat, încât sub acțiunea unei forțe de intensitate mică apare tasarea vertebrală. Partea anterioară a corpului vertebrei se fracturează și din profil acesta are un aspect clinoid, care repercutându-se asupra poziției coloanei vertebrale dând aspectul gârbovit, numit cifoză.

Imagine RMN a unui pacient cu fracturi tasare pe fondul unor metastaze vertebrale ale unui melanom malign.

Multe tumori maligne au tendința de a metastaza în coloana vertebrală. În acest caz tumora poate duce la liza țesutului osos creând condiții de fragilitate care favorizează apariția unei fracturi tasare. Medicii pot suspecta un cancer nediagnosticat dacă pacientul prezintă o fractură prin compresie fără vreo cauză evidentă a acesteia.

La debut, fracturile tasare cauzate de osteoporoză provoacă durere la nivelul proiecției corpului vertebral afectat, la aceasta adăugându-se ulterior oboseala mușchilor paravertebrali, însoțită de asemenea de durere. Durerea persistă câteva săptămâni sau luni după care poate să dispară, dar uneori ea îl face pe pacient să se adreseze la medic.

Diagnosticul începe cu anamneză și examenul clinic. Medicul vă va interoga asupra simptomatologiei, momentului de debut al acesteia și cum vă afectează activitatea zilnică.

După aceasta medicul va examina ținuta (postura), observă ce mișcări provoacă senzația de durere sau alte simptome și va palpa apofizele spinoase ale vertebrelor pentru a depista la cel nivel apare durerea. Vor fi examinate de asemenea sensibilitatea, forță musculară și reflexele.

Medicul poate indica un examen radiografic pentru a identifica fractura de corp vertebral. Fracturile recente de mici dimensiuni nu vor fi întotdeauna vizibile la examenul radiografic.

De asemenea medicul vă poate indica un examen de Rezonanță Magnetică Nucleară (RMN), care facilitează diagnosticul și oferă informații despre vechimea fracturii, despre măduva spinării, elementele nervoase și discurile intervertebrale.

Deși tratamentul chirurgical minim invaziv prin vertebro/kifoplastie este indicația de elecţie pentru pacienții cu fracturi tasare osteoporotice, unii pacienți preferă tratamentul conservator. În decurs de 8 săptămâni durerile provocate de fractură se ameliorează prin utilizarea de analgetice, antiinflamatoare, repaus la pat și corset toraco-lombar, însă trebuie reținut că o astfel de abordare terapeutică poate duce la complicații grave precum infecții pulmonare, urinare sau tulburări trofice cutanate sau gastrointestinale, iar mai târziu deformare cifotica importantă.

Tratamentul chirurgical este utilizat mai frecvent în traumatismele vertebro-medulare severe când apare instabilitate vertebrală sau fragmentele osoase retropulsate în canalul vertebral amenință măduva spinării sau rădăcinile nervoase. În aceste cazuri se impune decompresia elementelor nervoase și stabilizarea segmentului vertebral afectat cu ajutorul implanturilor.

De regulă, în fracturile vertebrale osteoporotice peretele vertebral posterior rămâne intact; soluția ideală în tratamentul acestor fracturi tasare este vertebro sau chifoplastia.

Vertebroplastia

Vertebroplastia reprezintă o tehnică de injectare a unui ciment ortopedic (PMMA) în corpul vertebral fracturat. După injectare, în cursul polimerizării, când cimentul atinge temperaturi în jurul a 90°, cimentul se întărește conferind rezistență mecanică crescută vertebrei. Efectul analgetic al vertebroplastiei se pare că se datorează arderii terminațiilor nervoase în cursul fazei de polimerizare când temperatura sa ajunge la aproape 90°.

În timpul vertebroplastiei, chirurgul folosește fluoroscopul pentru a orienta corect acul în corpul vertebrei lezate.

Fluoroscopul este un aparat Roentgen, care permite chirurgului orientarea precisă a acelor și cimentului, acesta din urmă conținând o substanță radioopacă. Odată ce chirurgul este sigur că acul a atins destinația dorită se trece la etapă de injectare a cimentului ortopedic (PMMA). Cimentul se solidifică în decurs de 15 minute. Mai mult de 80% din pacienți obțin o ameliorare imediată a senzației de durere în urmă acestei proceduri.

a. Balonașul pliat este introdus în corpul tasat cu ajutorul unor instrumente de mici dimensiuni; b. Balonul este umflat, restabilind înălțimea corpului vertebral; c. Balonul este îndepărtat, lăsând o cavitate în corpul vertebral. Spațiul restant este umplut cu ciment;

Chifoplastia reprezintă o altă metodă de tratament a fracturilor prin compresie. Ca și vertebroplastia, acesta procedură ameliorează durerea și crește rezistența mecanică a vertebrei fracturate și reface într-o oarecare măsură înălțimea corpului vertebral, reducând cifoza.

La fel ca și în vertebroplastie se introduc transpedicular două canule, care vor folosi drept ghid pentru introducerea unui balon de fiecare parte care se va umple cu o substanță radioopacă. În cadrul acestei proceduri se folosește fluoroscopul pentru a confirma plasarea corectă a acelor și umflarea balonașelor. Expansionarea balonului creează un spațiu ce va fi umplut cu ciment, restabilind astfel înălțimea corpului vertebral și corectând deformarea cifotică.

Față de vertebroplastie, chifoplastia este considerată mai sigură și grevată de mai puține complicații legate de extravazarea cimentului înafara corpului vertebral.

Pacienții sunt externați de regulă după maxim 24 de ore de la intervenție, dar medicul vă va recomanda exerciții de tonificare a mușchilor coloanei vertebrale. Tot el vă va instrui cum să efectuați diverse activități. Kinetoterapia vă ajută să însușiți noi deprinderi în procesul de mișcare, permițându-vă să vă mențineți spatele într-o poziție corectă în timp ce desfășurați activitățile zilnice. Veți beneficia de un instructaj pentru a ști care activități vă sunt permise și care nu. După ce veți încheia ședințele de kinetoterapie este recomandat să continuați exercițiile la domiciliu.